Conectăm Comunitățile cu Natura

🎶 Concert sub stele – „Noapte pe malul Crișului”

📍 Oradea, Malul Crișului Repede

📅 12 august 2025 | ora 20:30

Sub clar de lună și luminile calde ale felinarelor suspendate peste Criș, Oradea a fost martora unei seri magice la cel mai așteptat concert al verii – „Noapte pe malul Crișului”. Scena plutitoare, amplasată în dreptul Parcului Libertății, a oferit o experiență sonoră unică, cu reflecții de lumini jucându-se pe apă și acorduri care au plutit deasupra orașului.

🎤 Line-up:

LUNA VIE – cu un set acustic indie-folk ce a deschis seara într-o atmosferă intimă și poetică

AURA NOVA – electro chill cu proiecții vizuale sincronizate pe fațadele clădirilor din apropiere

NORDIC WAVE – cap de afiș, trupa a cucerit publicul cu un mix spectaculos de post-rock cinematic și lumini coregrafiate

🎼 Surprizele serii:

Un moment special de improvizație cu artiști locali și sunete inspirate de Crișul Repede

Un performance vizual cu drone luminoase care au scris pe cer cuvintele „Oradea iubește muzica”

Standuri de vinuri locale și mâncăruri artizanale din zona Crișanei

Soarele abia mijea peste culmile Munților Apuseni când ne-am așezat caiacele în apele limpezi ale Crișului Repede. Râul, cu apele-i sclipind ca argintul topit, curgea cu voioșie printre stânci și păduri dese, chemându-ne la o aventură care promitea adrenalină, liniște și povești neînchipuite.

Cu pagaia în mâini și inima bătând în ritmul valurilor, am pornit la vale. Caiacul plutea ușor la început, legănat de un curent blând, dar în scurt timp am fost înghițiți de o porțiune mai rapidă — un șuvoi zgomotos care ne-a aruncat printre bolovani ca pe frunze-n vânt. Am râs, ne-am udat până la piele, dar fiecare strop era o binecuvântare sub cerul senin de august.

În aval, grupul de prieteni ne aștepta cu o plută improvizată din trunchiuri de brad și butoaie legate cu sfoară groasă. Pluta plutea mai lent, ca o insulă rătăcită, iar de pe ea se auzea un acordeon și clinchetul paharelor de țuică. Ne-am tras alături, legați de un cablu de siguranță, și pentru o vreme caiacul și pluta au plutit împreună, pe un Criș care se domolise, ca și cum râul însuși ar fi vrut să asculte cântecele noastre.

Pe margini, sălciile își lăsau ramurile în apă, iar păsările de râu ne însoțeau în zbor, curioase și lipsite de teamă. Uneori, apa se deschidea într-un golf liniștit, unde puteai vedea peștii dansând printre pietre, iar cerul se reflecta în valuri ca într-o oglindă vie.

Când am ajuns la punctul de popas, seara se lăsa peste vale. Am tras caiacele la mal și am legat pluta de un copac bătrân. Focul s-a aprins ușor, iar fumul lui s-a ridicat printre crengile înserate, purtând spre cer miros de păstrăv proaspăt și povești fără sfârșit.